DECOLÁRE s. f. 1. acțiunea de a decola. 2. separare chirurgicală a două planuri tisulare. ◊ execuție capitală prin tăierea gâtului cu sabia. 3. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat. (< decola) Vezi definitia »

SUSPECTÁRE, suspectări, s. f. Acțiunea de a suspecta și rezultatul ei. – V. suspecta. Vezi definitia »

DENOMINALIZÁRE s.f. (Fin.) Acțiunea de a (se) denominaliza și rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor bănești, efectuată în perioada de accentuată depreciere a acestora. [< denominaliza]. Vezi definitia »

singuraticíre, singuraticíri, s.f. (înv.) singurătate. Vezi definitia »

întroptíre s.f. (înv.) serbarea zilei a opta după o sărbătoare; odovăire, odovanie. Vezi definitia »