BĂRBÚȚĂ, bărbuțe, s. f. Diminutiv al lui barbă; bărbiță (2). – Barbă + suf. -uță. Vezi definitia »

rấjnică s.f. (reg.) plantă de pădure cu flori mici albe. Vezi definitia »

CRĂÍȚĂ, crăițe, s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula). 2. Varietate de ciupercă comestibilă, a cărei pălărie este purpurie pe deasupra, iar pe dedesubt galbenă-aurie. II. (La pl., art.) Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în Oltenia; melodie după care se execută acest dans. III. (Rar; la jocul de cărți) Damă. [Var.: creíță s. f.] – Crai + suf. -iță. Vezi definitia »

TRÉNĂ¹ s. f. 1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos. 2. ~ de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< fr. traîne) Vezi definitia »

CRINOLÍNĂ s.f. Fustă lungă și largă în formă de clopot, susținută de arcuri subțiri, la modă în secolul trecut. V. malacof. [< fr. crinoline]. Vezi definitia »