(muzică) denumire uzuală a unei tehnici de cântat la chitară prin ciupirea alternată și/sau simultană a corzilor (asemănătoare arpegiului, dar fără restricția de succesiune a notelor). Vezi definitia »

PUNTÍȚĂ, puntițe, s. f. 1. Puntișoară. 2. Interval aflat între găurile țevilor la o placă tubulară a unei căldări de aburi. – Punte + suf. -iță. Vezi definitia »

FÂNTẤNĂ, fântâni, s. f. 1. Construcție alcătuită dintr-o groapă cilindrică sau prismatică (cu pereții pietruiți) cu ghizduri împrejur, săpată în pământ până la nivelul unui strat de apă și care servește la alimentarea curentă cu apă în mediul rural; puț. ◊ Expr. A căra apă la fântână = a întreprinde o acțiune zadarnică, a depune o muncă inutilă. ♦ Construcție de zid, de piatră etc. care adăpostește o sursă de apă (venită prin conductă), servind la distribuirea apei sau ca element arhitectonic decorativ (în parcuri, pe străzi etc.). 2. (Reg.) Izvor. [Pl. și: (rar) fântâne] – Lat. fontana. Vezi definitia »

sucnișoáră, sucnișoáre, s.f. (reg.) fustișoară, fustiță, sucniță, sucnuță. Vezi definitia »

BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Nume dat mai multor plante cu flori divers colorate, în formă de pâlnie (Crocus). 2. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu flori roșietice și liliachii (Colchicum autumnale). – Comp. bg. brenduška, sb. brnduša. Vezi definitia »