ORIENTALÍSM s.n. 1. Ceea ce caracterizează popoarele orientale; felul de viață, caracterul, obiceiurile orientalilor. ♦ (Rar) Orientalistică. [Cf. fr. orientalisme]. Vezi definitia »

INDETERMINÍSM s. n. concepție filozofică care respinge determinismul, contestă principiul cauzalității, legitatea obiectivă a fenomenelor naturale. (< fr. indéterminisme) Vezi definitia »

JAINÍSM s. n. curent filozofico-religios al unei secte budiste din sudul Indiei, cu rit brahman, care are la bază principiul reîncarnării. (< fr. jaïnisme) Vezi definitia »

EVOLUȚIONÍSM s. (biol.) teorie științifică propusă pentru întâia oară de naturalistul englez, Charles Darwin, care descrie originea speciilor de viețuitoare drept un proces de variație a frecvenței alelelor într-o populație sub presiunea selectivă a factorilor de mediu sau sub influența driftului genetic. Vezi definitia »

adventísm, s. n. – Doctrină religioasă practicată de o sectă protestantă care predică „a doua venire” apropiată a lui Cristos. < Engl. adventism, de la textul adveniat regnum tuum (adventiștii așteaptă venirea lui Cristos pe pămînt). Cuvîntul introdus o dată cu doctrina, de origine americană, la sfîrșitul sec. XIX. – Der. adventist, s. m. Vezi definitia »