Definita cuvantului bătătură
BĂTĂTÚRĂ, bătături, s. f. 1. Teren bătătorit (în fața casei); p. ext. (pop.) ogradă, curte (la casele țărănești). 2. Îngroșare a pielii palmelor sau tălpilor. ◊ Expr. (Fam.) A călca (pe cineva) pe bătătură = a supăra, a enerva, a atinge (pe cineva) unde îl doare mai tare. 3. Băteală. – Lat. battitura.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bătătură
TAURÍNĂ s. f. acid organic obținut prin descompunerea acidului taurocolic, prezent în bilă, în țesutul pulmonar și în mușchi. (< fr., engl. taurine) Vezi definitia »
ECLÍPSĂ s.f. 1. Dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru între observator și corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitența luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. [< fr. éclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a dispărea]. Vezi definitia »
CURBÉTĂ, curbete, s. f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. – Din fr. courbette. Vezi definitia »
ȘOCOLÁDĂ s.f. v. ciocolată. Vezi definitia »
LEVENȚÍCĂ s. f. v. levănțică. Vezi definitia »