HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în tările românești si în Peninsula Balcanicaă. 2. Via, tă sau îndelentnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ANEMOMETRÍE s. f. Știința măsurării vitezei gazelor în conducte, a aerului în atmosferă, a unui avion în raport cu aerul. – Fr. anémométrie. Vezi definitia »

ELEVÁȚIE s.f. 1. Înălțime morală, spirituală, grandoare, măreție morală. 2. Reprezentare grafică la scară a fețelor verticale exterioare ale unei construcții, ale unei mașini etc. [Gen. -iei, var. elevațiune s.f. / cf. fr. élévation, lat. elevatio]. Vezi definitia »

IZOTROPÍE s. f. Proprietate a unui corp de a fi izotrop. – Din fr. isotropie. Vezi definitia »

PROGENÍE, progenii, s. f. (Med.) Prognatism. – Din germ. Progenie. Vezi definitia »