PÉNSĂ, pense, s. f. 1. Mic instrument de metal compus din două brațe îmbinate la un capăt sau încheiate în formă de foarfece, folosit (în medicină, în tehnică) pentru a prinde sau a fixa obiecte mici sau substanțe care nu pot fi luate cu mâna. 2. (În croitorie) Cută scurtă interioară, ascuțită la un capăt sau la amândouă, prin care se mulează pe corp un obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. pince. Vezi definitia »

NEEUCLIDIÁNĂ adj. (În sintagma) Geometrie neeuclidiană = ramură a geometriei în care se infirmă postulatul lui Euclid privitor la două drepte paralele tăiate de o secantă. [Pr.: -e-u-cli-di-a-] – Ne- + euclidian (după fr. non-eu-clidienne). Vezi definitia »

MASTOÍDĂ, mastoide, s. f., adj. 1. S. f. Fiecare dintre cele două proeminențe ale osului temporal, situate dinapoia urechii. 2. Adj. (Rar) Care ține de mastoidă (1), care se referă la mastoidă. – Din fr. mastoïde. Vezi definitia »

PORTPÁGINĂ s.f. Hârtie sau carton pe care se așază rândurile unui zaț pentru a fi transportate. [După fr. porte-page]. Vezi definitia »

EPANAFÓRĂ s.f. Anaforă. [Cf. fr. épanaphore, it. epanafora < gr. epi – cu privire la, ana – din nou, pherein – a purta]. Vezi definitia »