GRĂ?CO-LATIN, -ă adj. Referitor deopotrivă la greci și latini. -Din fr. Greco-latin Vezi definitia »

SCÉNĂ, scene, s. f. 1. Parte mai ridicată și special amenajată în incinta unei săli de spectacole sau în aer liber, unde se desfășoară reprezentațiile. ◊ Expr. A pune în scenă = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A părăsi scena = a) a părăsi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o operă dramatică, marcată prin intrarea sau ieșirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atenția; întâmplare interesantă. ♦ (Concr.) Compoziție plastică în care sunt de obicei înfățișate mai multe personaje. 5. Fig. Ceartă, ieșire violentă. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scenă = a aduce cuiva imputări violente (cu amenințări, cu lacrimi etc.). – Din fr. scène, it. scena, lat. scaena. Vezi definitia »

LĂCÁTĂ s. f. v. lacăt. Vezi definitia »

GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne]. Vezi definitia »

IÁCĂ² s. f. (Înv. și reg.) Bunică. – Din ngr. ghiaghiá (după bunică). Vezi definitia »