CASAȚIÚNE² s.f. 1. V. casație. 2. (Jur.) Anulare a unei hotărâri judecătorești în urma admiterii recursului. 3. (Cont.) Totalizarea operațiilor privind scoaterea definitivă din uz și din inventar a unui mijloc fix; lichidare. 4. Spargere. [< fr. cassation]. Vezi definitia »

INAPTITÚDINE s. f. (Livr.) Lipsă de aptitudine; nepricepere. – Din fr. inaptitudine. Vezi definitia »

PRODUCȚIÚNE s.f. v. producție. Vezi definitia »

RECOMPÚNE vb. tr. a compune din nou, a reface. (după fr. recomposer) Vezi definitia »

DERIZIÚNE s.f. (Rar) Luare în râs, în derâdere, bătaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. dérision, lat. derisio]. Vezi definitia »