ÎNCERCÁRE, încercări, s. f. 1. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduință, silință. 3. (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse; punctele obținute în urma acestei acțiuni; eseu. 4. Lucrare (literară) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau științific). 5. Necaz, suferință. primejdie; dificultate pe care o îndură cineva. 6. (Înv.) Experiență practică; cunoaștere. – V. încerca. Vezi definitia »

văitáre (văi-) s. f., g.-d. art. văitắrii; pl. văitắri Vezi definitia »

AUTOAMĂGÍRE, autoamăgiri, s. f. Amăgire (intenționată) a propriei persoane. [Pr.: a-u-to-a-]- Auto¹- + amăgire. Vezi definitia »

COPIÉRE s.f. Acțiunea de a copia; copiat. [< copia]. Vezi definitia »

VERMUTIZÁRE s.f. Acțiunea de a vermutiza și rezultatul ei. [< vermutiza]. Vezi definitia »