HEBEFRENÍE, hebefrenii, s. f. Boală psihică, formă de schizofrenie, care apare la pubertate. – Din fr. hébéphrénie. Vezi definitia »

PARMÉLIE s. f. lichen din regiunile reci, care formează o lamă galbenă pe pietre și pe trunchiurile de arbori. (< fr. parmélie, lat. parmelia) Vezi definitia »

ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau în mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere al proprietăților fizice. – Fr. allotropie. Vezi definitia »

-PEDÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „educație”. [< fr. -pédie, cf. gr. paideia – creșterea copiilor]. Vezi definitia »

ALIENÁȚIE s.f. 1. Boală mintală; nebunie. 2. (Jur.; rar) Alienare. [Gen. -iei. / cf. fr. aliénation, lat. alienatio]. Vezi definitia »