INHIBÍȚIE s. f. 1. faptul de a (se) inhiba; suprimare pe cale nervoasă a unei funcții. 2. (chim.) oprire sau încetinire a unei reacții cu ajutorul inhibitorilor. (< fr. inhibition, lat. inhibitio) Vezi definitia »

CONSCRÍE, conscríu, vb. III. Tranz. (Înv.) 1. A chema în armată, a recruta, a înrola. 2. A consemna, a scrie într-un registru oficial. – Con¹- + scrie. Vezi definitia »

-ARTRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(în legătură cu o) articulație”, „încheietură”. [Gen. -iei. / < fr. -arthrie]. Vezi definitia »

HIPOCHINEZÍE s. f. reducere a funcției motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. (< germ. Hypokinesie) Vezi definitia »

HEMIALGÍE s.f. (Med.) Durere limitată la o singură parte a corpului. [Pron. -mi-al-, gen. -iei. / < fr. hémialgie, cf. gr. hemi – jumătate, algos – durere]. Vezi definitia »