bitúș(c)ă, bitúș(t)i, s.f. (reg.) cojocel, cojoc, sarică. Vezi definitia »

mátiță (mátițe), s. f. – 1. Sîn, focar, sursă, parte interioară. – 2. Garnitură. – 3. (Mold., Trans.) Fundul plasei de pescuit. – 4. (Banat) Răboj, bețigaș marcat care servește la măsurat. – 5. Registru, înregistrare. – Megl. matiță „regină a albinelor”. Sl. (bg., sb., cr.) matica „mamă” (Cihac, II, 182); Tiktin; Conev 74). Cf. matcă. Vezi definitia »

INDECÉNȚĂ s.f. Lipsă de decență; purtare necuviincioasă; necuviință, nerușinare. [Cf. fr. indécence, it. indecenza, lat. indecentia]. Vezi definitia »

CUSCÚTĂ s.f. Plantă parazită, fără clorofilă, care trăiește mai ales pe trifoi și pe lucernă; (pop.) torțel. [< fr. cuscute]. Vezi definitia »

CVARTADÉCIMĂ / CUARTADÉCIMĂ s. f. (muz.) interval de 14 trepte (o septimă peste octavă). (< lat. quarta decima) Vezi definitia »