MENZÍL, menziluri, s. n., s. m. (Înv.) 1. S. n. Nume dat în țările românești, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători și pentru corespondență); olac. 2. S. m. Curier, ștafetă. – Din tc. menzil. Vezi definitia »

FOSÍL, -Ă, fosili, -e, s. f., adj. 1. S. f. Rest sau urmă a unui animal sau a unei plante dintr-o epocă geologică anterioară celei actuale, conservată în straturile pământului. ♦ (Ir.) Bătrân (cu idei și atitudini învechite). 2. Adj. (Despre organisme, formații geologice etc.) Care a existat, care s-a format în trecutul geologic al pământului. – Din fr. fossile, lat. fossilis. Vezi definitia »

ANTOLOGÁBIL, -Ă, antologabili, -e, adj. Care merită să fie închis într-o antologie; p. ext. care este demn de reținut. – Antologa + suf. -bil. Vezi definitia »

lacrimi de crocodil expr. plâns prefăcut; lacrimi vărsate de un ipocrit. Vezi definitia »

INACCEPTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi acceptat, admis. (< fr. inacceptable) Vezi definitia »