HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit¹, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură. Vezi definitia »

dumínică (dumínici), s. f. – Ultima zi a săptămînii. – Var. duminecă, (Olt.) dúminică. Mr., megl. duminică, istr. dumireke. Lat. (dies) domĭnĭca (Cihac, I, 80; Pușcariu 557; Candrea-Dens., 506; REW 2738); cf. it. domenica (calabr., sicil. duminica), prov. dominica, fr. dimanche, cat. dominica, sp., port. domingo. Cf. duminicea. Pentru var. dúminică, cf. Graur, BL, IV, 77. Vezi definitia »

GOGRÉNĂ, gogrene, s. f. V. grogrenă. Vezi definitia »

SANTÍNĂ s.f. Spațiul aflat la fundul unei nave unde se adună apele de condensare, cele de infiltrație etc., care sunt eliminate cu ajutorul pompelor. [< fr. sentine, cf. lat. sentina]. Vezi definitia »

TANDRÉȚĂ s. f. v. tandrețe. Vezi definitia »