RAȘCHÉTĂ s.f. 1. Daltă încovoiată cu care se răzuiește parchetul sau vopseaua de pe piesele metalice ce urmează să fie vopsite din nou ori se curăță scoicile și vegetația depuse pe bordajul carenei vaselor. 2. Unealtă în formă de perie, folosită la rașchetarea tencuielilor. [< germ. Raskette, cf. it. raschietto]. Vezi definitia »

corvádă (corvézi), s. f. – 1. Muncă gratuită a vasalului. – 2. Obligație, muncă, povară. – 3. Muncă obligatorie, serviciu, la cazarmă. – Var. corvoadă. Fr. corvée, cf. lat. med. corvada. După Iordan, Dift., 220 și Graur, BL, II, 49, diftongarea var. se explică prin analogie cu podvoadă. Vezi definitia »

PLÁCĂ s. f. 1. foaie de metal, lemn, sticlă, ebonită etc. ♦ ~ aglomerată = placă din așchii de lemn presate cu diferiți lianți; ~ fotografică = placă de sticlă acoperită pe una din fețe cu o emulsie fotosensibilă; ~ de acumulator = fiecare dintre electrozii unui acumulator, pe care se află o pastă de materie activă. 2. disc muzical. ♦ a schimba (sau a întoarce) ă = a schimba subiectul unei discuții sau comportarea față de cineva. 3. ~ turnantă = disc de oțel sau de fontă, prevăzut cu șine, care, rotindu-se pe un pivot, servește la întoarcerea vehiculelor ușoare de cale ferată; (fig.) răspântie, încrucișare de drumuri. 4. ~ de fundație = fundament de beton al unei clădiri; placă de bază. 5. tablă pe care este scris, săpat ceva. 6. proteză dentară. 7. ~ continentală = bucată relativ independentă a scoarței terestre, de forma unei calote sferice, care se mișcă în raport cu altele. (< fr. plaque) Vezi definitia »

NARCÓZĂ¹ s. f. anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic. (< fr. narcose, germ. Narkose) Vezi definitia »

PLEIÁDĂ s.f. 1. (la pl.) Grup de stele din constelația Taurului. 2. (la sg.) Numele unui grup de șapte poeți greci din Alexandria și al unui grup de poeți francezi din sec. XVI. ♦ Grup de șapte; (p. ext.) grup de mai mulți oameni iluștri. 3. Ansamblul izotopilor unui element. ♦ (Chim.) Grup de elemente chimice care au proprietăți asemănătoare. [Pron. ple-ia-. / < fr. pléiade, lat. Pleiades, cf. gr. pleias – constelație de șapte stele]. Vezi definitia »