AUXILIÁR, -Ă I. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător. ♦ verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor și modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acțiunii. ◊ (mat.) cu care se poate simplifica și rezolva o problemă mai ușor. II. s. m. ostaș roman aparținând unui auxilium. (< fr. auxiliare, lat. auxiliaris) Vezi definitia »

SCRIPTURÁR, -Ă adj. referitor la Scriptură. (< fr. scripturaire) Vezi definitia »

GĂRDINÁR, gărdinare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se execută manual gardinile (1). – Gardină + suf. -ar. Vezi definitia »

METAZOÁR, metazoare, s. n. (La pl.) Subregn de animale constituite dintr-un număr mare de celule variate ca structură și diferențiate funcțional; (și la sg.) animal care face parte din acest subregn. [Pr.: -zo-ar-] – Din fr. métazoaire. Vezi definitia »

lufár (lufári), s. m. – Pește (Thynnus pelamis). Ngr. λονφάρι (Scriban), cf. tc. lüfer. Vezi definitia »