AMBUȘÚRĂ, ambușuri, s. f. Parte a unui instrument muzical de suflat prin care se suflă aerul cu gura; muștiuc. – Din fr. embouchure. Vezi definitia »

CONIÓZĂ, conioze, s. f. (Med.) Boală provocată de pătrunderea și fixarea pulberilor în organism. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. coniose. Vezi definitia »

SINGENÉZĂ s. f. 1. (biol.) reproducere sexuată. 2. stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. (< fr. syngenèse) Vezi definitia »

levántă (levánte), s. f. – Levănțică, Lavandula vera. – Var. levant, livant, levănțică, livănțică. – Mr. (livandă). Ngr. λεβάντα, λαβάντα, din lat. med. lavandula (Cihac, II, 174; Tiktin; Candrea), cf. tc. lavanda, alb. ljevandë, bg. levanta. – Mr. pare să provină din it. Vezi definitia »

prăjínă (prăjíni), s. f. – 1. Par, bîrnă. – 2. Măsură de lungime, valora 5,899 m în Munt. și 6,69 m în Mold. – 3. Lungan, sperietoare. Bg. prăžina, păržina (Cihac, II, 286; Tiktin; Conev 50 și 66). Rut. prážina pare să provină din rom. (Cnadrea, Elemente, 404). – Der. prăștină, s. f. (Mold., prăjină), probabil prin contaminare cu prăștilă. Vezi definitia »