chípotă, chípote, s.f. (reg.) partea inferioară de la picioarele cailor. Vezi definitia »

ORDÚRĂ, orduri, s. f. (Rar) Murdărie, gunoi. – Din fr. ordure. Vezi definitia »

osînză (osấnze), s. f. – Grăsime de porc neprăjită. – Mr. usăndză. Lat. axungia (Pușcariu 1228; Candrea-Dens., 1292; REW 846), cf. it. sugna, logud. assundza, campan. assonza. Proveniența lui a inițial s-a încercat a fi explicată prin intermediul unei var. lat. *oxungia (Pușcariu; Candrea-Dens.); prin var. atestată auxungia (Graur, Rom., LVI, 105); prin încrucișare cu gr. ὀξύς (Skok, Byzantion, VI, 371) sau prin gr. ỏξύγγιον (Diculescu, Elemente, 436). Totuși o aton rezultat nu poate fi rom., ci recent; încît e mai probabilă o pierdere a inițialei, ca în it. sugna, v. fr. soignée, cu aglutinarea posterioară a lui o, cf. omidă, onanie. Vezi definitia »

GLOMERULÍTĂ s. f. inflamație a unei glomerule (2). (< fr. glomérulite) Vezi definitia »

LAMÍNĂ s. f. 1. limb (1). 2. strat subțire din structura unei formații anatomice. 3. (tehn.) corp în formă de lamă sau de fir. (< it., lat., engl. lamina) Vezi definitia »