PIROTÉHNIC, -Ă, pirotehnici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține pirotehniei, privitor la pirotehnie; produs prin pirotehnie. 2. S. f. Pirotehnie. – Din fr. pyrotechnique. Vezi definitia »

MONOGENÉTIC, -Ă, monogenetici, -ce, adj. Conform cu monogeneza, de monogeneză. – Mono- + genetic. Vezi definitia »

VÓMIC, -Ă adj. 1. de vomă; care provoacă vomă. 2. nucă ~ă = sămânța unui arbore originar din zona tropicală, foarte otrăvitoare, din care se extrage stricnina. (< fr. vomique) Vezi definitia »

a fi pe dric / pe ducă / pe năsălie expr. 1. a fi pe moarte. 2. a fi pe punctul de a eșua. Vezi definitia »

ELECTROCÁSNIC, -Ă adj. (despre aparate electrice) utilizat în casă; electromenajer. (< electro- + casnic) Vezi definitia »