DICȚIÚNE s.f. Fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele. ♦ Arta de a pronunța clar și frumos un text (mai ales în teatru). [Var. dicție s.f. / cf. fr. diction, lat. dictio]. Vezi definitia »

PROCESIÚNE s.f. Convoi, cortegiu; alai. [Pron. -si-u-. / var. procesie s.f. / cf. fr. procession, lat. processio]. Vezi definitia »

NARAȚIÚNE s. f. povestire, istorisire. ◊ parte a unui discurs cuprinzând expunerea faptelor. (< fr. narration, lat. narratio) Vezi definitia »

CORECȚIÚNE s.f. v. corecție. Vezi definitia »

RÚNE s.f. pl. ~ , care s-au păstrat în inscripții și documente, mai ales la vechii scandinavi. Vezi definitia »