clocoțél, clocoțéi, s.m. (reg.) 1. plantă ierboasă care crește prin pășuni și păduri; mărgea, rutișor. 2. plantă ierboasă care crește prin locuri joase, umede; curpen scurt, dosnică vânătă, îndărătnică, luminoasă, mărgea. Vezi definitia »

ERIZIPÉL, erizipele, s. n. Boală infecțioasă și contagioasă datorită unui streptococ, care se manifestă prin inflamarea și înroșirea unei porțiuni delimitate a pielii, localizată cel mai adesea la față și la membre; brâncă, orbalț. – Din fr. érysipèle, lat. erysipelas. Vezi definitia »

INVOLUCÉL s.n. (Bot.) Mic involucru. [< fr. involucelle]. Vezi definitia »

PĂMÂNȚÉL s. n. 1. Diminutiv al lui pământ. 2. Argilă colorată folosită în pictură sau la zugrăveli; lutișor. 3. (Geol.) Diatomit; kiselgur. – Pământ + suf. -el. Vezi definitia »

OBICEL, obiceluri, (argou) s.n. 1. Tradiții sau canoane ale caselor de toleranță (cuvântul este folosit mai ales de către persoane implicate în afacerile de acest gen). 2. Suma ce trebuie achitată pentru serviciile prestate. 3. Câte bordeluri, atâtea ~. Vezi definitia »