IDEÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la o idee sau la ideație; care nu există sau nu poate exista decât în gândire. 2. perfect, desăvârșit; model. II. s. n. 1. model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva. 3. (mat.) mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii. (< fr. idéal, lat. idealis) Vezi definitia »

INACTUÁL, -Ă, inactuali, -e, adj. Care nu este actual; neactual. [Pr.: -tu-al] – Din fr. inactuel. Vezi definitia »

PRESEMNÁL s.n. Orice semnal care în timp sau în spațiu precedă un altul și avertizează asupra acestuia. [Pl. -le, -luri. / cf. it. presegnale]. Vezi definitia »

NELOIÁL, -Ă, neloiali, -e, adj. Care nu își îndeplinește obligațiile asumate; nesincer, necinstit. [Pr.: -lo-ial. – Var.: neloaiál, -ă adj.] – Ne- + loial. Vezi definitia »

ELECTORÁL, -Ă, electorali, -e, adj. Privitor la alegeri, în vederea alegerilor. – Din fr. électoral. Vezi definitia »