Definita cuvantului personalism
PERSONALÍSM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu ca persoană supremă. ◊ Personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, elaborată în România în perioada dintre cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu personalism
UNGURÍSM, ungurisme, s. n. (Rar) Maghiarism. – Ungur + suf. -ism. Vezi definitia »
gonotropísm s.n. Curbare a tubului polinic și deplasare a anterozoizilor în direcția organului reproducător femel. (< fr. gonotropisme) Vezi definitia »
ANGELÍSM s.n. (Rar) Atitudine de puritate extremă. [< fr. angélisme]. Vezi definitia »
IMANENTÍSM s. n. doctrină filozofică potrivit căreia existența, realitatea reprezintă proiecția conștiinței, este „imanentă” acesteia. (< fr. immanentisme) Vezi definitia »
ATAVÍSM s. n. Apariție la un descendent animal sau vegetal a unor particularități (fizice sau psihice) proprii ascendenților îndepărtați. – Din fr. atavisme. Vezi definitia »