ACORDÁJ s.n. Acordare (a unui instrument); raportul dintre o serie de sunete din punctul de vedere al înălțimii lor. [< fr. accordage]. Vezi definitia »

BIBLIA DE LA BLAJ (1795), a doua traducere integrală a „Bibliei” în limba română, datorată lui Samuil Micu. Marchează un progres în evoluția limbii literare în raport cu versiunea anterioară (1688), a fraților Greceanu. Vezi definitia »

VITRÁJ s. n. perete de geam. ◊ totalitatea geamurilor unui edificiu, ale unei uși etc. ◊ geamlâc, marchiză cu geamuri. (< fr. vitrage) Vezi definitia »

LIMBÁJ s. n. 1. proces de comunicare a ideilor și sentimentelor prin mijlocirea limbii ◊ (inform.) sistem de caractere și simboluri folosit în programare. ♦ ~ formalizat = limbaj artificial, dintr-un sistem de semne convenționale. 2. limbă. ◊ fel caracteristic de exprimare. ◊ (fig.) orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. (după fr. langage) Vezi definitia »

CERCLÁJ s.n. v. serclaj. [DEX'98] Vezi definitia »