FLĂCĂÍME s. f. (Rar) Mulțime de flăcăi. – Flăcău + suf. -ime. Vezi definitia »

CENTROSPÉRME s. f. pl. grup mare de plante cu ovar superior, cu semințele localizate pe o formație din centrul fructului. (< fr. centrospermes) Vezi definitia »

núme (núme), s. n. – 1. Denumire. – 2. Faimă, reputație. – Mr. numă, megl. numi, istr. lume. Lat. nōmĕn (Pușcariu 1206; Candrea-Dens., 1558), cf. it. port. nome, fr., cat. nom, sp. nombre. Der. este cam neregulată, făcută pe baza nominativului, ca și în alte idiomuri romanice (cf. totuși sard. lumene) și cu un schimb o › u care se explică în general prin influența lui număr. Mai curînd e vorba de o confuzie deja în lat., între nōmĕn „nume” și nūmĕn „voință divină”, cf. în nume de bine „sub auspicii bune”, unde nume pare să reprezinte lat. nūmĕn. Der. anume, adv. (adică, după nume; în detaliu; intenționat, înadins); anumit, adj. (cert, determinat), formație neologică; numi, vb. (a chema, a pune nume; a desemna); numire, s. f. (desemnare); numitoare, s. f. (înv., nominativ); numitor, s. m. (mat.); denumi, vb. (a pune nume), după fr. dènomer; supranume, s. n. (poreclă), după fr. surnom; supranumi, vb. (a porecli), din fr. surnommer. – Cf. pronume. Vezi definitia »

OPTÍME, optimi, s. f. A opta parte dintr-un întreg împărțit în părți egale. ♦ Notă muzicală valorând a opta parte dintr-o notă întreagă. – Opt + suf. -ime. Vezi definitia »

ÎNTUNERICÍME, întunericimi, s. f. (Înv.) Întunecime. – Din întuneric + suf. -ime. Vezi definitia »