MONOFÁZIC, -Ă adj. 1. Monofazat. 2. (Despre substanțe omogene) Care prezintă la un moment dat o singură stare de agregare. [< fr. monophasique]. Vezi definitia »

TÉHNIC¹, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik) Vezi definitia »

AMÁRNIC, -Ă, amarnici, -ce, adj. 1. De neîndurat, grozav, cumplit, crunt. ♦ (Adverbial) Foarte tare, foarte mult, intens. 2. Fig. Inimos, curajos. – Amar + suf. -nic. Vezi definitia »

CALENDARÍSTIC, -Ă adj. Referitor la calendar; făcut potrivit calendarului. [< calendar + -istic]. Vezi definitia »

HOMODINÁMIC, -Ă adj. 1. cu aceeași vigoare în dezvoltarea organelor de reproducere. 2. (despre hibrizi) cu caracterele paternale transmise la urmași în aceeași măsură. (< fr. homodyname) Vezi definitia »