BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Fr. bâtir. Vezi definitia »

vizír (-ri), s. m. – Ministru, în țările musulmane. – Var. înv. vezir. Mr., megl. vizir. Tc. vezir, din arab. wazîr (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2160; REW 9515a), cf. ngr. βεζίρης, alb., bg., sb., pol. vezir, sp. alguacil. – Der. viziri, vb. (a exercita funcția de vizir), înv.; vizirie, s. f. (slujba de vizir); vizirlic (var. viziriat), s. n. (slujba de vizir), din tc. vezirlik, var. din fr. viziriat; viziresc, adj. (de vizir). Vezi definitia »

gherghír (-ruri), s. n. – Cameră boltită, beci. Tc. karǵir „construcție de piatră” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 1092). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

MOSAFÍR, -Ă s. m. și f. v. musafir. Vezi definitia »

BATÍR s.n. Fir de bumbac răsucit ușor, întrebuințat la însăilat. [< fr. bâtir]. Vezi definitia »