Definita cuvantului piramidă
PIRAMÍDĂ s.f. 1. Monument funerar antic construit din blocuri mari de piatră, care avea patru fețe triunghiulare și în care erau înmormântați faraonii Egiptului. 2. Poliedru care are ca bază un poligon și fețele laterale în formă de triunghi cu același vârf. 3. Figură de gimnastică în care mai multe persoane se așază în rânduri suprapuse în forma unei piramide (2). 4. Formă de coroană de pom cu ax principal. 5. Sistem de susținere a viței de vie portaltoi, alcătuit dintr-un stâlp înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci. 6. Formație anatomică asemănătoare unei piramide (2). ♦ Proeminență osoasă din interiorul cavității timpanice. ◊ Piramide Malpighi = elemente conice care formează substanța medulară a rinichiului. [Pl. -ide, -izi. / < fr. pyramide, it. piramide, cf. lat., gr. pyramis].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu piramidă
HIDROIZOHÍPSĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic subteran la stratele acvifere cu nivel liber. [< fr. hydroisohypse]. Vezi definitia »
séceră (-ri), s. f. – 1. Unealtă agricolă manuală pentru recoltat cereale. – 2. Seceriș, recoltă. – 3. Timpul recoltei. – 4. Semilună, lună în creștere. – Var. secere. – Mr. seațire, megl. sęțări. Lat. sĭcĭlis (Pușcariu 1573; REW 7900), cf. ven. sezola. – Der. secera, vb. (a tăia cu secera, a cosi; a anihila, a devasta; a trage cu arma automată; a recolta, a culege; a ucide, a elimina, a suprima); secerător, s. m. (om care seceră); secerătoare, s. f. (mașină de secerat); secerătură, s. f. (recoltă, secerat); secerar, s. m. (august); seceriș, s. n. (recoltare, secerat); secerea, s. f. (plantă, Gladiolus imbricatus); secerăciune, s. f. (înv., secerat); secerue, s. f. (Banat, plantă). Vezi definitia »
șuleáucă, s.f. (reg.) înșelătorie, înșelăciune; șiretlic, vicleșug. Vezi definitia »
ELVEȚIÁNCĂ, elvețience, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Elveției sau este originară de acolo. [Pr.: -ți-an-] – Elvețian + suf. -că. Vezi definitia »
hîră (hấre), s. f. – 1. Tuse. – 2. Babă. – 3. La oi, rîie. Creație expresivă, cf. hîr „imitarea scrîșnetului”, hîrîi „a mîrîi”; încrucișat cu sl. chyrĭ. – Der. hîrlav, adj. (corupt, stricat), cf. bg. hărljav „răpciugos”; hirav (var. firav, ghirav, jirav), adj. (slab, sfrijit, neputincios), probabil de la un sl. *chyravŭ (Cihac, II, 139; DAR; Conev 90; Pușcariu, Dacor., V, 600). Vezi definitia »