BAZILÍSC s. n. 1. (mit.) șarpe, ființă fantastică cu privire ucigătoare. 2. gen de șopârlă din America Centrală cu limba groasă, capul și gâtul scurte, coadă lungă, având pe cap o excrescență epidermică triunghiulară. 3. tun lung folosit pe galere. (< it. basilisco, gr. basiliskos) Vezi definitia »

plopésc, -eáscă, adj. (înv.) cu plopi, care are plopi; plopos. Vezi definitia »

VREASC, vreascuri, s. n. Creangă, ramură uscată și desprinsă de pe copac. [Var.: vréscur s. n.] – Din sl. chvrastŭ. Vezi definitia »

GROTESC, â��Ă� I. adj. De un comic exagerat; caraghios, nenatural; ciudat, bizar. II. s. n. 1. Categorie esteticĂ� reflectând realitatea, contrar sublimului, în forme fantastice, bizare, monstruoase. 2. Gen de ornamentație de origine romanĂ�, reintrodus în epoca Renașterii, din picturĂ� sau sculpturĂ� decorativĂ� cu figuri grotești. 3. LiterĂ� de tipar fĂ�rĂ� piciorușe, din combinații cu arce și segmente de dreaptĂ�. III. s. f. (teatru) Gen de comedie. -Din fr. Grotesque, it. Grottesco Vezi definitia »

PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstorești, adj. 1. Care aparține păstorilor (1), privitor la păstori sau la viața de păstor; pastoral. 2. Fig. Preoțesc. – Păstor + suf. -esc. Vezi definitia »