ALTOGRAVÚRĂ, altogravuri, s. f. Reproducere după originalele de artă prin folosirea clișeelor metalice gravate de mână sau pe bază de acvaforte. – Din fr. altogravure. Vezi definitia »

smútă, smúte, s.f. (reg.) fmeie tăcută și ursuză, cu aspect neglijent, nepieptănată. Vezi definitia »

DĂRÂMĂTÚRĂ, dărâmături, s. f. 1. Zid, clădire dărâmată; ruină. ♦ Material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină. 2. (La pl.) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ; vreascuri. 3. (Fam.) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog. [Var.: dărmătúră s. f.] – Dărâma + suf. -ătură. Vezi definitia »

púfă² s.f. (reg.) pâclă, ceață. Vezi definitia »

GOLICÍCĂ, golicele, s. f. Plantă glabră cu frunzele sinuos dințate (Myagrum perfoliatum). – Gol + suf. -icică. Vezi definitia »