Definita cuvantului preempțiune
PREEMPȚIÚNE s. f. (Jur.) I. 1. Dreptul de a cumpăra sau achiziționa (în particular, al Administrației de Stat) înaintea oricărei alte persoane. 2. Actul de cumpărare sau achiziție prin aplicarea acestui drept. II. Actul de a intra în posesiune înaintea altora. (cf. fr. préemption, engl. preemption < mlat. praeemption, praeemptio = achiziție anterioară, anticipată (< emptio = achiziție, cumpărare < supin. emptum al lui emere = a cumpăra; (sens inițial) a lua) < praeemere = a cumpăra înainte < lat. pref. prae- = pre- + emere = a cumpăra) [MW, TLF]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu preempțiune
REUNIÚNE s. f. 1. adunare, întrunire. ◊ competiție sportivă. 2. (mat.) operație care atașează la două mulțimi date mulțimea tuturor elementelor ce aparțin cel puțin uneia dintre ele. (< fr. réunion) Vezi definitia »
SECESIÚNE s.f. (Rar) Separare, despărțire, retragere; (spec.) act prin care un stat care face parte dintr-o confederație se separă de aceasta. [Cf. fr. sécession, lat. secessio < secedere – a se retrage]. Vezi definitia »
MANUTENȚIÚNE s. f. v. manutanță. Vezi definitia »
DIGRESIÚNE s.f. 1. Abatere de la un subiect principal; parte străină de subiectul tratat. 2. (Astr.) Alongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. [Pron. -si-u-, var. digresie s.f. / cf. fr. digression, lat. digressio]. Vezi definitia »
NAFTÉNE s.f.pl. (Chim.) Hidrocarburi ciclice saturate. [Sg. naftenă / < fr. naphtènes] Vezi definitia »