năboí (năboiésc, năboít), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj ‹ sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie). Vezi definitia »

LESÓI, lesoaie, s. n. Augmentativ al lui leasă; grătar de nuiele pe care se bat știuleții de porumb spre a se desface boabele. Vezi definitia »

BREZOI, com. în jud. Vîlcea, pe Lotru; 7.573 loc. (1991). Expl. și prelucr. lemnului (cherestea); producție de substanțe abrazive; produse textile și alim. (panificație). Stațiune climaterică. Atestat documentar în 1575. Declarat oraș în 1968. Biserici (sec. 18). Vezi definitia »

îmborboí, îmborboiésc, vb. IV refl. (reg.) a se bosumfla, a se îmbufna. Vezi definitia »

gunoi, gunoaie s. n. 1. (peior.) om de nimic; lepădătură. 2. (tox.) heroină. Vezi definitia »