Definita cuvantului plastide
PLASTÍDE s.f.pl. Organite care se găsesc în protoplasma celulelor vegetale și care au un rol foarte însemnat în viața plantelor, ele formând substanțe organice din cele anorganice. [Sg. plastidă. / < fr. plastides].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu plastide
BALONZÁIDE s. n. v. balonzaid. Vezi definitia »
CUPRÍNDE, cuprínd, vb. III. I. Tranz. 1. A prinde, a apuca ceva de jur împrejur cu mâinile sau cu brațele. ♦ Tranz. și refl. recipr. A (se) îmbrățișa. ♦ (Înv.) A lua prizonier; a captura. 2. Fig. A îmbrățișa cu privirea; a vedea; a înțelege, a cunoaște. ♦ A închide în sine; a îngloba. 3. (Despre o haină) A fi potrivită pentru corpul cuiva. 4. (Reg.) A bara, a bloca, a închide un drum. I-a cuprins calea. II. 1. Tranz. (Și fig.) A acoperi din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. A pune stăpânire; a cuceri. ♦ Fig. (Despre idei, mișcări sociale) A pătrunde în...; a atrage. ♦ Fig. (Despre stări fizice sau sufletești) A apuca, a stăpâni. 3. Refl. A-și mări averea; a se îmbogăți. III. Tranz. 1. (Despre corpuri) A umple un spațiu cu volumul sau cu dimensiunile sale; a ocupa. 2. (Despre numere) A include, a conține în valoarea, în mărimea pe care o reprezintă. Numărul patru cuprinde de două ori numărul doi.Refl. A intra de... ori (în alt număr). Numărul doi se cuprinde de două ori în numărul patru. ♦ (Despre texte) A fi alcătuit din..., a îngloba în structura sa...; a avea în compoziția sa... ♦ (Despre epoci istorice sau geologice) A se întinde pe o perioadă de... [Perf. s. cuprinséi, part. cuprins.Var.: coprínde vb. III] – Lat. comprendere (= comprehendere). Vezi definitia »
CHETOPÓDE s. n. pl. clasă de anelide sau de viermi cu corpul țepos și segmentat. (< chet + -pod) Vezi definitia »
MIRIAPÓDE s.n.pl. (Zool.) Clasă de animale inferioare, cu corpul format din segmente sau inele și care au foarte multe perechi de picioare; (la sg.) animal din această clasă. [Sg. miriapod. / < fr. myriapodes, cf. gr. myrios – foarte numeros, pous – picior]. Vezi definitia »
MDE interj. Cuvânt care exprimă o afirmație, un sentiment, o atitudine de șovăială, de sfială etc. (într-o situație delicată). – Din de2. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z