SPERIÁ, spérii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) umple de frică, de spaimă; a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. ◊ Expr. (Refl.) Se sperie și de umbra lui, se spune despre o ființă foarte fricoasă. 2. Tranz. A face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă; p. restr. a stârni un animal din culcuș. ◊ Expr. A-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul = a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi. 3. Tranz. (Fam.) A uimi (prin splendoare, frumusețe, calități). ◊ Loc. adj. și adv. De speriat = ieșit din comun, uimitor; extraordinar. [Pr.: -ri-a] – Lat. *expavorere (< pavor). Vezi definitia »

CALABRIA 1. Pen. în SV Italiei, între M. Tireniană și Ionică, la str. Messina. Lungime: c. 250 km. Relief muntos (alt. max.: 1.956 m, vf. Montalto). Climat mediteranean. Vegetație de tufișuri xerofite. Denumirea în antic. Bruttium, a fost colonizat de greci, care au întemeiat aici importante orașe ca Sibaris și Crotona (sec. 7 î. Hr.). Sub stăpînire romană, longobardă, bizantină, normandă (sec. 11), a fost alipită Regatului Neapolelui și Siciliei (sec. 12), apoi Regatului Italiei (1960). 2. Reg. în S Italiei, între Str. Messina și G. Taranto; 15,1 mii km²; 2,15 mil. loc. (1988). Oraș pr.: Catanzaro. Măslini; citrice; viticultură. Creșterea animalelor. Parc național. Vezi definitia »

GURGUIÁ, gurguiez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui. Vezi definitia »

ospitaliá, ospitaliéz, vb. I (înv.) a primi, a găzdui cu ospitalitate; a ospitaliza. Vezi definitia »

ACOMPANIÁ, acompaniez, vb. I. Tranz. 1. A însoți o melodie cântată din gură sau dintr-un instrument muzical cu altă melodie, în armonie cu cea dintâi, cântată din gură, dintr-un instrument sau dintr-un grup de instrumente. 2. A întovărăși, a însoți pe cineva. [Pr.: -ni-a] – Fr. accompagner. Vezi definitia »