Definita cuvantului plen
PLEN s.n. Totalitatea membrilor unei adunări constituite; (p.ext.) adunare la care sunt prezenți toți membrii. [Var. plenum s.n. / < lat. plenum, cf. gr. plein, germ. Plenum].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu plen
OLOCÉN s.n. v. holocen. Vezi definitia »
ROENTGEN- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) raze X”, „care folosește raze X”. [Pron. röntghen-, scris și röntgen-. / < fr. röntgen]. Vezi definitia »
AUSTEN [ɔstin], Jane (1775-1817), prozatoare engleză. Romane realist-clasice evocînd universul provincial („Mîndrie și prejudecată”), cu ironie și finețe analitică. Vezi definitia »
HETEROGÉN, -Ă adj. v. eterogen. Vezi definitia »
ANOREXIGÉN, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă anorexie. [< fr. anorexigène]. Vezi definitia »