Definita cuvantului pletoră
PLÉTORĂ s.f. 1. Prisos, surplus; droaie. ◊ Pletoră semantică = acumulare excesivă de sensuri. 2. Supraabundență de sânge sau de lichide în organism. [< fr. pléthore, cf. gr. plethore < plethein – a fi plin].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu pletoră
CARACTERÍSTICĂ, caracteristici, s.f. – V. caracteristic (1, 3, 4, 5) [DEX'98] Vezi definitia »
REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence. Vezi definitia »
AGROTERÁSĂ s.f. Terasă antropogenă amenajată pentru pomicultură și viticultură. [Cf. rus. agroterrasa]. Vezi definitia »
vîrcă (-ci), s. f.1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga). Vezi definitia »
STAMPÍLĂ s.f. v. ștampilă. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z