plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin. Vezi definitia »

SIMÉN s. m. v. seimen. Vezi definitia »

DINITROTOLUÉN s. n. substanță organică toxică, explozivă, obținută prin nitrarea nitrotoluenului, intermediar la fabricarea trinitrotoluenului. (< fr. dinitrotoluène) Vezi definitia »

DUODÉN, duodenuri s. n. Segmentul inițial al intestinului subțire. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénum, lat. duodenum [digitorum]. Vezi definitia »

OBSCÉN, -Ă, obsceni, -e, adj. (Despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Nerușinat, trivial, indecent; vulgar, pornografic. – Din fr. obscène, lat. obscenus. Vezi definitia »