Definita cuvantului șleau
ȘLEAU1, șleauri, s. n. Drum de țară natural, neamenajat, bătătorit de căruțe. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) pe șleau = a vorbi deschis, fără înconjur. ♦ (Rar) Firul unei ape curgătoare. [Var.: șleah s. n.] – Din pol. szlak, ucr. šljah.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu șleau
BLUMENAU, oraș în S Braziliei (Santa Catarina), port pe rîul Itajai; 192,1 mii loc. (1985). Ind. textilă (bumbac). Fundat în 1852 de coloniști germani. Vezi definitia »
șau s. invar. (țig.) persoană foarte importantă. Vezi definitia »
BAU interj. Cuvânt cu care se sperie, de obicei în glumă, copiii. – Onomatopee. Vezi definitia »
máu s. m. – Forță, putere. Sb. màh (Petrovici, Dacor., VI, 367). Folosit în Banat și Olt., în Munt. numai în expresia a lua maul „a lăsa fără puteri”. Vezi definitia »
sáu conj. – Ori. Lat. sĕu. Fonetismul nu este clar. Poate s-ar putea explica pornind de la sῑve, care nu este o var. a lui sĕu, și al cărui rezultat, *seaue, l-ar fi redus pe ea › a, cf. lĕvo › iau. Cf. Meyer-Lübke, Rom. Gr., III; Cihac, I, 233; Scriban. De la sĕu cu aut, după Pușcariu 1533, Tiktin și Candrea. Vezi definitia »