HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

ADENOIDECTOMÍE s. f. extirpare a vegetațiilor adenoide. (< fr. adénoïdectomie) Vezi definitia »

EMINESCOLOGÍE s.f. Studiul vieții și al operei lui Mihai Eminescu. [< Eminescu + -logie]. Vezi definitia »

DECOMPOZÍȚIE s.f. 1. Analiză a unei substanțe (mai ales a unei țesături) în vederea cunoașterii structurii ei. 2. Atrepsie. [Gen. -iei, var. decompozițiune s.f. / cf. fr. décomposition]. Vezi definitia »

ȘALAZÍE s.f. (Med.) Șalazion. [< fr. chalazie]. Vezi definitia »