LITÓU s. n. desen, tablou litografiat. (< germ. Litho) Vezi definitia »

FRICANDÓU, fricandouri, s.n. Tranșă groasă de carne, din mușchiul interior al pulpei de vițel, împănată cu slănină, brezată sau înăbușită în tigaie [scris și fricando]; din fr. fricandeau. Vezi definitia »

cadóu (cadóuri), s. n. – Dar. Fr. cadeau. – Der. cadorisi, vb. Vezi definitia »

RULÓU s.n. 1. Cilindru de lemn sau de metal care servește ca suport pentru deplasarea pieselor grele prin rostogolire. ♦ Sul subțire de lemn pe care se înfășoară transperantul de la ferestre; (p. ext.) transperantul însuși. ♦ Sul de hârtie sau de carton în care se păstrau în trecut diplomele și documentele de formate mari. ♦ (Poligr.) Cilindru elastic impregnat cu cerneală. ♦ Tăvălug, cilindru de presat. ♦ (Text.) Valț pentru aplicarea masei de încleiere. 2. Pieptănătură femeiască în care părul este înfășurat ca un sul. 3. Obiect sau material înfășurat în formă de sul. ♦ Preparat culinar din carne sau din aluat umplut cu frișcă ori cu cremă, care se rulează (1). 4. (Arhit.) Motiv ornamental constând din șiruri curbe de vute care se încastrează unele în altele. [< fr. rouleau]. Vezi definitia »

TABLÓU s.n. I. 1. Pictură sau desen executat pe o pânză, pe un carton etc. (care se așază de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonică alcătuită dintr-o singură parte, având un program cu conținut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliște, scenă de mari proporții care atrage luarea aminte, impresionează vederea. 3. Descriere a unei priveliști, a unui obiect sau a unei persoane etc., făcută oral sau în scris (mai ales într-o operă literară). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzând mai multe scene, care se desfășoară în același decor. 5. Tabel, schemă. 6. Grafic cuprinzând o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate în șiruri și coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou în care elementele chimice sunt dispuse în șiruri și coloane, după greutatea lor atomică. II. (Tehn.) Panou sau placă subțire de metal sau de marmură cuprinzând mai multe instrumente de măsură, aparate de control etc., cu care este înzestrat un aparat, o mașină etc. [< fr. tableau]. Vezi definitia »