Definita cuvantului poetic
POÉTIC, -Ă adj. 1. Propriu, caracteristic poeziei, de poezie. ◊ Artă poetică v. artă; licență poetică v. licență. 2. (Fig.) Propriu a inspira un poet; (p. ext.) încântător, minunat. // s.n. Categorie estetică desemnând genul poetic. [Pron. po-e-, pl. -ci, -ce. / < lat. poeticus, cf. fr. poétique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu poetic
EXANTEMÁTIC, -Ă adj. Tifos exantematic = boală molipsitoare manifestată prin febră mare, convulsii și erupții pe piele. [Pron. eg-zan-. / < fr. exanthématique]. Vezi definitia »
FOTOGRÁFIC, -Ă, fotografici, -ce, adj. Care ține de fotografie, privitor la fotografie; care servește pentru a fotografia. ◊ Hârtie fotografică = hârtie specială acoperită cu un strat sensibil la acțiunea radiațiilor luminoase, pe care se obțin copiile fotografice pozitive prin copierea negativelor. Aparat fotografic = dispozitiv optic (format din obiectiv, diafragmă, obturator, declanșator, cameră obscură, caseta filmului, vizor etc.) cu ajutorul căruia se fotografiază. ♦ Obținut pe cale fotografică. – Din fr. photographique. Vezi definitia »
ORTOÉDRIC, -Ă, ortoedrici, -ce, adj. (Despre cristale) Care are planurile coordonate perpendiculare între ele, care are fețele intersectate în unghi drept. – Din fr. orthoédrique. Vezi definitia »
BÁHIC, -Ă, bahici, -e, adj. Al lui Bachus, închinat lui Bachus (zeul vinului la romani); de băutură, anacreontic. Cântec bahic. – Fr. bachique (lat. lit. bacchicus). Vezi definitia »
SCENOTÉHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru. 2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (1). – Scenă + tehnică. Vezi definitia »