HÁLĂ¹, hale, s. f. 1. Clădire amenajată, cu instalațiile necesare, unde se vând alimente (îndeosebi carne); piață acoperită. 2. Sală de dimensiuni foarte mari, amenajată ca atelier în fabrici, ca sală pentru manifestații sportive, culturale, pentru expoziții etc. – Din fr. halle, germ. Halle. Vezi definitia »

cărsíncă s.f. (reg.) haină țărănească. Vezi definitia »

URĂTÚRĂ, urături, s. f. Cuvânt sau formulă de urare la adresa cuiva. ♦ Text recitat de colindători când umblă cu uratul¹. – Ura² + suf. -ătură. Vezi definitia »

DIONÍNĂ s. f. (Fam.) Medicament pe bază de morfină, folosit ca analgezic al tusei. [Pr.: di-o-] – Din fr. dionine. Vezi definitia »

CORVÉTĂ, corvete, s. f. 1. Navă de război de mic tonaj, ușor armată și cu mare mobilitate în acțiune. 2. (Ieșit din uz) Corabie de război cu trei catarge, mai mică decât fregata și mai mare decât bricul. – Din fr. corvette. Vezi definitia »