Definita cuvantului polarimetrie
POLARIMETRÍE s.f. (Fiz.) Metodă de analiză cantitativă a substanțelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluție a substanței rotește planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimétrie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polarimetrie
fâcíe, fâcíi, s.f. (reg.) vas de lemn, balercă, budie, burie. Vezi definitia »
HEMATOFAGÍE s. f. 1. fagocitoză a hematiilor. 2. faptul de a se hrăni cu sânge. (< fr. hématophagie) Vezi definitia »
LOGOFOBÍE s. f. teamă de a pronunța cuvinte dificil de articulat. (< logo- + -fobie2) Vezi definitia »
SITIOLOGÍE s.f. Știință care are ca obiect studiul alimentelor. [Gen. -iei, var. sitologie s.f. / < fr. sitiologie, it. sitologia, cf. gr. sition – aliment, logos – studiu]. Vezi definitia »
SUPERREÁCȚIE s.f. Procedeu folosit în radioreceptoarele cu reacție pentru mărirea sensibilității prin varierea gradului de reacție. [Gen. -iei. / < fr. superréaction]. Vezi definitia »