ablațiúne s. f. 1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare. 3. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. (< fr. ablation, lat. ablatio) Vezi definitia »

PRETUTÍNDENE adv. v. pretutindeni. Vezi definitia »

CONTRAVENȚIÚNE s. f. v. contravenție. Vezi definitia »

ab orígine loc. adv. de la origine. (< lat. ab origine) Vezi definitia »

VOLIȚIÚNE s. f. (psih.) act de voință. (< fr. volition) Vezi definitia »