Definita cuvantului polen
POLÉN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele sexuale mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polen
PIÉPTEN s. m. v. pieptene. Vezi definitia »
AUTOANTIGÉN, autoantigene, s. n. (Biol.) Antigen propriu organismului, care poate iniția un răspuns imun în cursul unei boli autoimune.[Pr.: a-u-to-an-] – Din fr. auto-antigène. Vezi definitia »
FITOGÉN, -Ă, fitogeni, -e, adj. (Geol.; despre roci) De origine vegetală. – Din fr. phytogène. Vezi definitia »
SAPROGÉN, -Ă adj. Care face să putrezească ceva, care produce putrezirea. [< fr. saprogène, cf. gr. sapros – putred, gennan – a naște]. Vezi definitia »
FUZÉN, fuzene, s. n. Component al cărbunilor, fragil, negru, mătăsos, care reprezintă fragmente de substanță vegetală. – Din fr. fusain. Vezi definitia »