stupărăríe s.f. (reg.) îndeletnicirea stuparului; stupărit, albinărit. Vezi definitia »

EXCITÁȚIE s. f. 1. excitare. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul. 3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare. 4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. ◊ producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice. (< fr. excitation, lat. excitatio) Vezi definitia »

FARINGOSCOPÍE s.f. Examinare a faringelui cu ajutorul faringoscopului. [< fr. pharyngoscopie]. Vezi definitia »

XENOPATÍE, xenopatii, s. f. (Med.) Delir în care bolnavul e convins că se acționează asupra sa de la distanță prin sugestie, hipnoză etc. – Din fr. xénopathie. Vezi definitia »

LEXICOGRAFÍE s.f. Știința și practica întocmirii dicționarelor. [Gen. -iei. / < fr. lexicographie, cf. gr. lexikon – lexic, graphein – a scrie]. Vezi definitia »