INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiúne s. f.] – Din fr. indisposition. Vezi definitia »

PERICHISTECTOMÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală a țesutului periparazitar în tratamentul chistului hidatic. [Gen. -iei. / < fr. périkystectomie]. Vezi definitia »

DICORÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în prezența a două pupile. [Gen. -iei. / cf. gr. dis – doi, kore – pupilă]. Vezi definitia »

ALOMETRÍE s. f. creștere la animale în care unele organe se măresc mai repede (sau mai încet) decât corpul în ansamblu. (< fr. allométrie) Vezi definitia »

LEUCODERMÍE s. f. decolorare a pielii datorită lipsei sau dispariției pigmentului. (< fr. leucodermie) Vezi definitia »