cleáucă s.f. (reg.) sanie stricată. Vezi definitia »

TOLERÁNȚĂ s. f. 1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență. ◊ casă de ~ = bordel, lupanar. 2. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. ◊ (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ◊ (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia) Vezi definitia »

APLÍCĂ s. f. 1. ornament în relief care se aplică pe veșminte, vase, mobilier etc. 2. lampă de iluminat, care se fixează pe perete. (< fr. applique) Vezi definitia »

RESTÁNȚĂ s. f. 1. plată neachitată la termen; rest. 2. lucrare rămasă în întârziere. ◊ examen nepromovat la termen. (< it. restanza) Vezi definitia »

HIDROFÁUNĂ s. f. faună acvatică. (< fr. hydrofaune) Vezi definitia »