Definita cuvantului polifonie
POLIFONÍE s.f. 1. (op. omofonie) Arta suprapunerii armonice a mai multor voci, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. ♦ Muzică vocală contrapunctică. 2. Știință muzicală care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonice. [Gen. -iei. / < fr. polyphonie, cf. gr. polys – numeros, phone – sunet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu polifonie
ARTRECTOMÍE s. f. rezecție a unei articulații (1). (< fr. arthrectomie) Vezi definitia »
TOXICODERMÍE, toxicodermii, s. f. (Med.) Toxidermie. – Din fr. toxicodermie. Vezi definitia »
DISCORÍE s. f. deformare a pupilei. (cf. gr. kore, pupilă) Vezi definitia »
DISURÍE s. f. dificultate la urinare. (< fr. dysurie) Vezi definitia »
HETEROTAXÍE s. f. 1. (bot.) poziție anormală a unui organ sau a unei părți dintru-un organism. 2. dereglare a unui organ anatomic. (< fr. hétérotaxie) Vezi definitia »